Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisă, nonmilitară (deşi a cauzat cursa înarmării) şi limitată, care s-a dezvoltat după al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau URSS şi aliaţii ei, cărora li se mai spunea şi „Blocul oriental sau răsăritean”. Celălalt grup cuprindea SUA şi aliaţii lor, numiţi şi „Blocul occidental sau apusean”. La nivel militar-politic a fost o confruntare între North Atlantic Treaty Organization (NATO, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi Pactul de la Varşovia. La nivel economic a fost o confruntare între capitalism şi socialism. La nivel ideologico-politic, a fost o confruntare între democraţiile liberale occidentale (aşa-numita „lume liberă”, „societatea deschisă”) şi regimurile comuniste totalitare (aşa-numita „societatea închisă”). Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită „Războiul Rece”, deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri (care ar fi constituit un război „cald” sau şi „fierbinte”). Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns şi nu se putea ajunge la un război „cald”, la o confruntare convenţională, datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice şi nucleare, ceea ce a creat o situaţie strategică de „deterrence”, adică de descurajare şi blocare reciprocă. În caz contrar, s-ar fi ajuns la o distrugere reciprocă totală şi la o catastrofă mondială. Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare între serviciile occidentale de „intelligence” (spionaj) (în primul rând cele americane, CIA, NSA, dar şi cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) şi serviciile de poliţie politică ale regimurilor totalitare comuniste (în primul rînd, KGB, dar şi Securitate, STASI, etc.) S-a mai numit „Războiul Rece” şi datorită faptului că a fost purtat între foştii aliaţi din războiul împotriva regimului totalitar nazist, între două forme de regimuri politice care aveau aceleaşi rădăcini ideologice, adică lupta democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominaţie. „Războiul Rece” a dominat politica externă a SUA şi a URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, şi până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat presiunea economică, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaţiunile militare de intensitate mică şi iminentul război pe scară mare. Războiul Rece s-a încheiat odată cu prăbuşirea regimurilor comuniste sovietice şi regimului URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a rămas este dominată de o singură supraputere (situaţie descrisă de specialiştii în politică internaţională drept hegemonie globală a SUA într-o lume care este unipolară, chiar dacă unii specialişti partizani şi, în general, antiamericani o numesc multipolară).